Actualii "tricolori" pleaca maine in SUA, pe urmele "generatiei de aur" a lui Gica Hagi, cea care facea istorie acum 12 ani
Sa refacem traseul unei povesti care a inceput in LA, pe "Rose Bowl". Ba nu! De fapt a inceput la Bucuresti, in 1989. 3-1 cu Danemarca, Coppa del Mondo, apoi o serie fabuloasa de calificari ale unei generatii pe care daca nu o aveam trebuia sa sapam adanc dupa ea. Cardiff ‘93, victoria din Tara Galilor, bara lui Bodin. Romania in strada, desi afara fulguia. Primul Revelion al fotbalului romanesc.
Au venit apoi momentele de gratie Romania ‘94. In America, la World Cup. Visul american. Lobul imposibil, magnific, al lui Hagi din meciul cu Columbia. Pe “Rose Bowl”, castronul trandafiriu din California. Infrangerea amara cu Elvetia. Undeva in Detroit, pe un teren ca o topitorie. Inchis si incins. Golul din unghi al lui Dan Petrescu cu SUA si istoria cu bermudele norocoase. Tot pe “Rose Bowl”. Meciul vietii lui Ilie Dumitrescu impotriva Argentinei parasite de starul Maradona, prins dopat cu efedrina. Meciul competitiei, pana la urma! Ce spectacol! Tot pe “Rose Bowl”. Ilie aflase doar in noaptea meciului ca e titular, dupa ce inotase in gol in primele meciuri. Acatistele doamnei Valeria Iordanescu la preotul Mehedintu de la Biserica Coltea. Apoi loteria istovitoare a penalty-urilor cu Suedia. Care n-a fost pe “Rose Bowl”. Dac-ar fi fost... Urma Brazilia. Tot pe “Rose Bowl”. Si apoi Italia. Unde altundeva? Tot pe “Rose Bowl”. Am mai citit asta de atatea ori... Drumul spre trofeu poate ca era scris daca totul se juca pe “Rose Bowl”. Asa insa am terminat Mondialul adjudecat de Seleçao pe locul sase. Doar locul 6! World Cup s-a dus, am plans atunci, cum am mai plans de multe ori, si dupa Slovenia sau Danemarca. Mutu are 27 de ani, la Euro 2008 va avea 29. Varsta de aur a lui Hagi pe “Rose Bowl”. Sa inceapa naiba inca o data visul asta al nai
