Miracole crestine.

O paine de om

Vestea s-a raspandit ca un fulger. Trupul parintelui Ilarion Argatu a fost gasit neputrezit si placut mirositor, sub lespedea sapata in tinda bisericii ctitorite chiar de el in satul nasterii, la Boroaia. Dupa sapte ani, trupul era intact, neatins de stricaciunea vremii. Unse cu mir si ulei sfintit, moastele parintelui au fost asezate in giulgiul de matase al unei racle ce va sta deschisa vreme de 40 de zile, spre evlavia pelerinilor veniti din toate colturile tarii si a tuturor celor care l-au iubit. Sub ochii nostri s-a savarsit o mare minune si, deja, credinciosii vorbesc despre apropiata canonizare a celui mai puternic taumaturg si alungator de vraji pe care l-a dat vreodata ortodoxia. Unii cred cu adevarat in sfintenia parintelui, altii se indoiesc si cauta sceptic tot soiul de explicatii stiintifice. De departe, de unde odihneste si se roaga pentru noi, parintele zambeste cu bunatatea lui fara margini, iertandu-i pe toti. Asa era parintele Argatu - o paine de om. Firea lui era facuta anume alinarii. Niciodata vocea lui nu iesea din asezarea molcoma a unui oftat. Niciodata smaraldul ochilor lui senini nu s-a aprins in cautaturi taioase, in iscodiri sau cearta. Langa parintele, trebuia sa vorbesti in soapta. Nemiscat in scaunul sau de spovada, se ruga pana adormea si se trezea rugandu-se. Daca te uitai mai atent si cu credinta la el, zareai pe umerii sai batrani mantia alburie si stralucitoare a unor aripi de inger pazitor, ce statea drept si nedezlipit de dansul.

"Teme-te, fugi!"

Pe parintele Ilarion l-am cunoscut la Cernica. Era prima saptamana din Postul Pastelui si chilia sa era intesata de lume. Cu patrafirul prins la gat si cu o cruce simpla de lemn, de care nu se despartea niciodata, facea neintrerupt rugaciunile de dezlegare si Molitvele Sfantului Vasile, singurul moment cand vo