Adrian Majuru, Copilaria la romani. Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti, Editura "Compania" (tel. 021/211.59.64), 392 pag.
Autorul acestei carti e un cercetator harnic. A publicat, in ultimii ani, volume masive, cu ilustratii in text si pe planse separate - rodul muncii sale rabdatoare in arhive, dar si numeroase articole din domeniul istoriei mentalitatilor, al antropologiei sociale, al geografiei umane. Il preocupa in mod special, ca muzeograf, mostenirea culturala a Capitalei si e pe buna dreptate revoltat de nepasarea edililor fata de starea cladirilor ce adapostesc valoroase colectii donate statului. (Cea mai recenta campanie a sa vizeaza salvarea Muzeelor Minovici, aflate intr-o avansata stare de degradare. Primaria Capitalei nu se grabeste sa le restaureze, fiindca de acolo nu pot veni comisioanele grase obtinute, sa zicem, din schimbarea bordurilor la trotuare sau din asfaltarea stil "mesterul Manole". Din cat pret pun politicienii pe zestrea muzeala si in general pe cultura, se vede ca sunt produsul unei educatii precare, in care artele erau considerate materii secundare, "dexteritati".)
Cea mai noua isprava editoriala a lui Adrian Majuru, centrata pe tema copilariei si educatiei in Romania, cuprinde ca perioada de cercetare secolul 1850 - 1950, dar din acest nucleu se fac excursuri si in sec. al Xviii-lea si in a doua jumatate a veacului Xx, trecandu-i si granita pana la zi. Cartea e impartita in doua sectiuni: una mai arida, bazata pe date statistice si istoricul institutiilor de invatamant, si alta vie, subiectiva, cuprinzand marturii ale unor persoane din diferite categorii sociale solicitate sa isi povesteasca primii 20 de ani (petrecuti majoritatea inainte de 1950): "Din jocul perspectivelor, alimentate de cat mai multe relatari personale, notatii ale unor martori credibili si studii aplicate, am sperat sa pot construi
