Lucian Iacob este secretarul Primăriei din Reghin. Lucrează în administraţie de când se ştie, pentru că asta este meseria care i se potriveşte cel mai mult. Uneori ajunge acasă doar pentru a se odihni, dar încearcă să compenseze cu sfârşiturile de săptămână pe care le dedică în totalitate soţiei şi celor doi copii. La 40 de ani, se consideră un om realizat şi, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar alege acelaşi drum.
* Reporter: De ce administraţie?
Lucian Iacob: Probabil nu am fost destul de curajos să mă avânt în activitatea privată. Dar munca administrativă, dacă ştii ce faci, îţi poate oferi satisfacţii foarte mari. Este o funcţie complexă, subordonată direct primarului şi inerent implică scântei în timpul exprimării diferenţelor de opinii.
* Rep.: Care au fost începuturile?
L.I.: În 1986 am început să lucrez ca electrician. Apoi am fost agent fiscal şi contabil în Primăria din Gurghiu, pentru ca din 2000 până în 2005 să lucrez la Direcţia Generală a Finanţelor Mureş. Oricum, timp de 10 ani am avut activităţi de inspector fiscal şi, pentru că oricum reprezentam Reghinul în teritoriu, nu am făcut altceva decât să mă întorc acasă. Munca aceasta este una care nu se termină niciodată. O întrerup doar seara, pentru întâlnirea zilnică cu familia.
* Rep.: Aţi avut suficientă înţelegere şi susţinere acasă?
L.I.: Evident. Soţia mea îmi este un partener mereu aproape. Dacă săptămâna o dedic activităţii profesionale, sfârşitul de săptămână îl dedic exclusiv soţiei mele şi celor doi fii de 10 şi, respectiv, 15 ani. Eu fac naveta zilnic între Reghin şi Gurghiu, cale de 15 kilometri. Dar odată ieşit din oraş, aerul curat şi pădurea Mociar prin care trec pe drumul spre casă mă revigorează. Obişnuiesc să spun că lucrez în mediu poluat şi mă odihnesc în aer curat.
* Rep.: Sunteţi secretar al primăriei de mai puţin de un an. Cum v-au primit
