Cine dintre noi nu l-a asteptat macar o data cu sufletul la gura? Pândindu-l pe dupa perdea, ciulind urechile la fiecare clinchet de bicicleta de pe drum, tresarind la orice fosnet de hârtie, crezând, sperând ca a adus-o, in sfârsit? Sarind in cele din urma ca ars, deschizându-i usa cu infrigurare si primindu-l ca pe prima si ultima, unica gura de aer. Cine nu i-a smuls lacom din mâna pretiosul obiect - scrisoarea - aproape brutal, aproape hoteste, pentru ca apoi sa-l faca partas la mica si plapânda fericire? „Postasul aduce vestea buna“, spune Nichi Motoi, dirigintele OPDC Craiova, care, in lipsa de vreo gluma ori superstitie referitoare la factorul postal, se multumeste sa enunte, de fapt, misiunea angajatului Postei Române. Cât se poate de corecta, daca stam sa ne gândim ca postasul este singurul care poate sa aduca vestile de la mii de kilometri departare, felicitarile de la cei dragi in preajma sarbatorilor ori informatiile zilnice, din presa. E drept ca tot in cârca lui se poate arunca uneori si teancul gros de facturi, picate mereu pe neasteptate. Cu putina bunavointa insa, aceste incidente ar putea trece practic neobservate! Pâna la urma, postasul are si el facturile lui - ba câteodata si le aduce chiar singur acasa! Eroul cu posta Numai in Craiova, 148 de factori postali bat zilnic la câte o usa, iar in tot judetul Dolj, vreo cinci sute. Pe bicicleta ori pe jos, postasii parcurg zeci de kilometri pentru a aduce in casele românilor scrisori, ziare, mandate, pensii. Nici barca nu le e straina. Asa cum declara Doina Preda, sef Serviciu vânzari din cadrul Directiei Regionale de Posta Craiova, nu sunt putini factorii postali care activeaza in zonele calamitate ale judetului si care sunt nevoiti sa se deplaseze cu barca pentru a duce pensiile ori corespondenta la sinistratii de acolo. N-au lipsit o zi, n-au pierdut o scrisoare. Ba chiar au comis adevarate acte de