IN SPITAL, in timp ce-i fac cu miscari automate toaleta unui octogenar, doua asistente discuta aprins despre iubitii lor si despre infidelitatile acestora. Batranul ia aminte la ce-si spun fetele si, intr-un moment in care conversatia pare sa fi ajuns intr-un impas, isi da cu un glas stins cu parerea. "Nu exista barbat care sa nu fi fost parasit de o fe-meie - spune el - si nu exista femeie care sa nu fi fost inselata de un barbat". Asistentele se uita la batran ca la un inviat din morti. Nu atat faptul ca are ceva de zis le intriga, cat modul firesc cu care intra in dialog. Ce s-o baga si mosul asta - spun privirile lor - ca nu-i treaba lui?! Diferenta de varsta si de interese le face pe asistente sa nu realizeze nici locul unde are loc scena, nici situatia clinica. Chiar daca omul n-o s-o mai duca mult, chiar daca genul de intimitati, care le preocupa pe fete, ar fi sa-l lase indiferent, purtarea asistentelor e cel putin ciudata. "Si ce daca - spune asistenta care tocmai a fost abandonata de iubit - eu sunt tanara". Vorbele ei dau de inteles ca, oricat de mult ar afecta-o tradarea iubitului, tineretea ii da inca o sansa, ii lasa speranta intreaga. Toata priceperea la oameni a batranului nu mai inseamna nimic, fiindca n-are atuul recuperarii. Din glasul asistentei razbate si o anume mandrie. La urma-urmei, ce i s-a intamplat ei nici macar nu e un necaz, e un atribut al varstei. De aceea repeta: "Eu sunt tanara".

O MODISTA, care a tinut un timp prima pagina printr-un scandal de buduar, apare in cateva jurnale tv, ca sa dea natiei vestea cea mare: e iarasi insarcinata. De ce-o fi trebuind sa stie toata Romania cand pun de un copil croitoresele de case mari? E greu de spus unde-i prostie mai multa, la confratii care se grabesc sa ne povesteasca flatulatiile unor exhibitioniste sau la toapele vestite ale zilei. Daca asta e gazetaria de mondenitati, poate c-ar treb