Biodiversitatea include varietatea formelor de viaţă de pe pământ care are multiple nivele de diversitate, de la ADN şi gene, la specii, populaţii, habitate, ecosisteme şi comunităţi. Vorbind despre specii, în lumea întreagă, cercetătorii încă mai identifică specii noi, dintre care, până în prezent au fost descrise aproximativ 1.750.000.

Cu toate că România nu poate concura cu ţările de la tropice, din punct de vedere al bogăţiei florei şi faunei, ţara oferă totuşi, o bogăţie naturală unică şi o incredibilă diversitate naturală de habitate.

Munţii Carpaţi mai au încă suprafeţe întinse, acoperite cu păduri virgine. În timp ce în Europa, mai mult de 40 la sută din mamifere sunt pe cale de dispariţie, populaţia de urşi, lupi şi râşi din România are o valoare inestimabilă.

Delta Dunării este una dintre cele mai întinse zone umede şi conţine cel mai mare sistem de trestie şi stufăriş din lume.

Bazinele râurilor adăpostesc o biodiversitate imensă. Delta şi zonele de coastă ale Mării Negre reprezintă locul unde trăiesc şi se înmulţesc peste 300 de specii de păsări. De secole, aceste resurse naturale sunt folosite în mod tradiţional, pe scară extinsă.

Conform statisticilor, într-o proporţie destul de mare, supravieţuirea păsărilor depinde de activitatea omului.

Există nenumărate ameninţări continue, atât la adresa naturii cât şi a moştenirii culturale, ameninţări datorate schimbărilor economice, politice şi sociale, care au dus la fragmentarea habitatelor, poluare, defrişări.

Dar ce motiv am avea să fim interesaţi de reducerea biodiversităţii în momente de criză socio – economică? Răspunsul constă în faptul că viaţa ar fi complet diferită. Speciile – inclusiv fiinţele umane – şi ecosistemul în care trăiesc, sunt strâns legate între ele prin fluxuri de energie şi materie. O schimbare survenită în viaţa unei specii – în special di