Gripa aviara a aratat multe lucruri. Intâi de toate ca nu suntem pregatiti sa facem fata unor incercari de proportii. Iernile grele blocheaza orasele, soselele, tara este paralizata. Vorba lui Basescu, „iarna nu-i ca vara“. Am avut doua rânduri de inundatii si am vazut ce s-a intâmplat. Sate, câmpuri devastate, fara sa existe din partea autoritatilor capacitatea de a riposta, de a se alarma la timp, de a lua masuri pentru diminuarea pagubelor. Am descoperit ca nu exista diguri si, chiar acolo unde s-au bagat bani sa se construiasca, au fost prost executate, s-a furat, unii mai intreprinzatori si-au facut case cu materialul destinat protejarii avutului oamenilor. Nu stiu nici pâna in ziua de azi sa fi suferit cineva vreo consecinta. Suntem prea slabi sa facem dreptate. Ne aratam slabi si in fata naturii. Decenii am incercat sa o sfidam, am facut nenumarate prostii si când a venit vremea, natura s-a razbunat. Daca mai avem douatrei primaveri de astea, ce se alege de tara asta? E greu de stiut. Pagubele depasesc capacitatea bugetului de a le resorbi. A pogorât gripa aviara peste noi si ne trezim din nou descoperiti. Guvernul este dat peste cap, ca sa nu mai zic de administratia locala cu totul bezmetica, absenta, privind neputincioasa spre Palatul Victoria. Primarii stau pe la cârciumi sau sunt prin strainatate. Abia aflasem ca am stins ultimul focar, puteam sa exportam din nou zburatoare si ne trezim coplesiti de vesti proaste. Ca intr-un razboi, virusii au invadat si Capitala. Parca vedem guvernul plecat in bejenie sa se puna la adapost, cum a facut in decembrie 1916, când s-a retras la Iasi, din fata trupelor feldmaresalului Mackensen. Imaginile TV sunt cu totul halucinante. Sosele blocate, fiinte care arata ca niste extraterestri, peste tot cu pompele si stropitorile lor ca niste aruncatoare de flacari. Arata ca tovii aceia care incercau sa izoleze Cernobâlul luptân