(Foto: )
Cu sanse sau fara sanse, cu rost sau fara rost, motiunea de cenzura a fost, in actuala legislatura, o constanta a sesiunilor parlamentare. Au fost trei sesiuni parlamentare, si au existat doua motiuni de cenzura, iar acum, cand cea de-a patra sesiune se apropie de sfarsit, se discuta despre redactarea unei noi motiuni de cenzura aferenta acesteia.
Ar fi a doua astfel de actiune in actuala sesiune, dupa ce opozitia a initiat, in februarie 2006, o motiune de cenzura ca raspuns la angajarea raspunderii Guvernului in cazul proiectului de lege privind reforma in domeniul sanatatii.
Politichie fara finalitate
Motiunea de cenzura este un instrument aflat la indemana opozitiei, care daca este votata de jumatate plus unu din numarul total al parlamentarilor prezenti are ca rezultat demiterea Guvernului. Pana acum, nici o motiune de cenzura nu a fost adoptata, astfel incat, in Romania postdecembrista, opozitia nu se poate lauda cu rasturnarea Guvernului.
Prin urmare, motiunea de cenzura a reprezentat mai mult un instrument politicianist decat unul institutional, titlurile motiunilor depuse in diverse legislaturi demonstrand acest lucru.
Aceeasi soarta au avut-o si motiunile depuse de parlamentarii PSD si PRM in perioada scursa de la alegerile din 2004, ambele fiind respinse, ultima, cea din februarie, intitulata “Anti-reforma sanatatii”, la o diferenta de numai 32 de voturi. Un titlu mult mai pompos si mult mai alarmant l-a avut insa prima motiune a actualei opozitii.
Ea s-a numit “Dictatura si incompetenta Guvernului Tariceanu impotriva integrarii europene a Romaniei”, fiind depusa in iunie 2005 si respinsa la o diferenta de 79 de voturi.
Traditia motiunilor
Prima motiune de cenzur
