Relatiile economice de cooperare ale Romaniei cu Comunitatea Europeana se intind pe durata a citorva decenii. Desi, in tabere opuse ideologic, atit Romania cit si Comunitatea Europeana au semnat tratate in domeniul agriculturii, al produselor animaliere, sau al produselor industriale. Astfel, a existat o continuitate de actiune in momentul in care tara noastra, proaspat iesita de sub cortina de catifea rosie a semnat in 1993, Acordul de Asociere la Uniunea Europeana. Urmind calea logica, a colaborarii si intrepatrunderii relatiilor politice, economice, culturale dintre cele doua spatii, europene in fond, ambele, Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana, in 1995 si conform Tratatului de la Amsterdam, trebuia sa indeplinim cinci criterii, cunoscute sub denumirea de “criteriile de la Copenhaga” si anume: apartenenta geografica la spatiul european, apararea valorilor democratice, a drepturilor omului si ale minoritatilor nationale si abolirea pedepsei cu moartea, respectarea mecanismelor de piata, economie deschisa si bazata pe libera concurenta, acceptarea ansamblului de principii, decizii, reguli si obiective care intra in structura Uniunii si, ultimul punct, dar nu cel mai putin important, aplicarea politicii comerciale si a unui tarif extern comun si a codului vamal. Negocierile de aderare au fost lansate oficial in anul 2000 cind, Guvernul Romaniei a adoptat si prima Strategie economica pe termen mediu, deschizind primele cinci capitole de negociere, incheiate in luna mai a aceluiasi an. Urmeaza deschiderea altor noi capitole de negociere, inchiderea lor temporara, reluarea procesului. Practic, acest proces de negociere cu Uniunea Europeana reprezinta pasii concreti, pe care economia romanesca trebuie sa ii faca in sensul integrarii sale firesti, fara convulsii in structura ampla a economiei europene, in momentul semnarii Acordului final de aderare al