Conducerea Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala apela la orice mijloace ca sa evite un dialog direct cu manifestantii si grevistii foamei din Piata Universitatii. Nu de alta, dar revendicarile acestora (impiedicarea fostilor nomenclaturisti si securisti de a participa la viata politica; scoaterea Televiziunii de sub controlul puterii; numirea unui civil la conducerea Ministerului de Interne etc.) contraveneau planurilor puse la cale de Ion Iliescu si alti fosti comunisti de a prelungi agonia fostului regim. Toate demersurile societatii civile, ale organizatiilor independente erau permanent ignorate si se continua cu adresarea de jigniri la adresa opozantilor noului regim. Una din solicitarile manifestantilor si a grevistilor foamei din Piata Universitatii era ca cei aflati la conducerea tarii, care preluasera puterea "nelegitim, neconstitutional si provizoriu", sa dialogheze cu protestatarii. Abia in a doua saptamana a lunii mai '90, reprezentantii asociatiilor independente au fost contactati de un reprezentant al guvernului provizoriu pentru o eventuala intalnire. Ceea ce avea sa urmeze a demonstrat ca nu se urmarea cu adevarat demararea unui dialog real. Incercand, din nou, sa-i jigneasca pe protestatari, Iliescu a afirmat ca nu era vorba de un dialog, ci de o "audienta" si a interzis accesul presei la intalnire. Din solidaritate, 150 de scriitori bucuresteni si membri ai Uniunii Artistilor Plastici au cerut Guvernului sa intervina pentru a salva vietile grevistilor foamei. De la balconul Universitatii au continuat sa ia cuvantul o serie de personalitati care isi exprimau nemultumirea fata de atitudinea presedintelui provizoriu Ion Iliescu si a celorlalti membri ai guvernului. Singurul contact cu cei aflati la putere Marian Munteanu, reprezentantul Ligii Studentilor, a relatat despre prima si ultima incercare de dialog cu reprezentantii puterii provizor