Îşi mai aminteşte cineva vremea copilăriei când primăvara devreme porneam la "vânătoare de macriş"? Vedeam de departe forma frunzelor înalte şi subţiri ca nişte săbii, le apreciam doar pentru gustul acrişor, eram învioraţi, dar habar nu aveam de efectele lor terapeutice deosebite. Adevărat elixir pentru persoanele astenice sau cu lipsă de apetit de viaţă, macrişul este remediul ideal pentru a ne trezi din amorţeala sfârşitului sezonului rece. Stimulează digestia, au efecte detoxifiante, neutralizează otrăvurile preluate din mediul înconjurător tot mai poluat. Ce nu ştiam atunci ştim astăzi. Frunzele de macriş se folosesc cu succes pentru tratarea unor afecţiuni deosebite.
Intoxicaţii cu mercur, plumb şi alte metale grele se pot trata consumând o salata obţinută dintr-o mână de frunze proaspete, cu jumătate de oră înaintea mesei principale zilnice. O cură durează paisprezece zile, dar în cazul persoanelor intoxicate cronic se reia de cinci-şase ori.
Pentru indigestie sau inapetenţă se mestecă frunze proaspete de macriş înainte de masă. Principiile active din macriş stimulează producţia de sucuri gastrice, amplifică uşor apetitul şi măresc puterea de digestie.
Senzaţie de vomă, migrenă, se tratează cu 1-2 linguri de suc de macriş la intervale de o oră-două. La persoanele la care aceste probleme apar pe fondul unor tulburari hepato-biliare, sucul de macriş se amestecă în proporţii egale cu cel de păpădie şi se administrează în acelaşi mod.
În tratarea alergiilor, a eczemelor alergice, se face o cură cu frunze de macriş, consumate ca atare sau sub formă de salată. Se consumă pe stomacul gol, vreme de paisprezece zile, cu o pauză de patru-cinci zile, după care se poate relua. În cazul parezelor nervilor periferici, sau în cazul hemiplegiei aceste frunze pot fi folosite ca adjuvant: se bea suc de macriş, un sfert de pahar dimineaţa şi un sfert
