Spectatorul, chiar unul intamplator, al unor asemenea filme nu are cum sa nu faca o paralela cu ceea ce se petrece acum in Romania. Din donatoare pasnice de oua si carne, gainile au devenit brusc un pericol real pentru sanatate, economie, turism si pentru stabilitatea vietii de fiecare zi. Traim noi insine un horror. Am evoluat (sau involuat) de la "Pasarile" lui Hitchcock la Gainile" lui Flutur. Din cand in cand ma mai uit la acel gen de filme horror cu animale sau insecte inraite brusc. Ele au o mare calitate: actiunea se petrece dupa un model atat de conventional si de repetitiv, incat tot ce-i mai ramane de facut spectatorului profesionist e sa parieze daca John e cel care scapa in final sau totusi va fi vorba despre Edith. Sau scapa amandoi, prilej cu care pun si bazele unei relatii demne de seria a doua. In rest, mustele, sobolanii, albinele, mistretii, rechinii si liliecii se comporta la fel de previzibil, terorizand, dupa aceeasi schema, acelasi orasel american cu oameni blajini.
La inceputul acestei serii fara sfarsit sunt, fara indoiala, "Pasarile" lui Hitchcock. Iar intre original si copii exista, in afara diferentelor de stil, o diferenta de abordare. Filmele noi se straduiesc sa gaseasca un motiv anume pentru care animalele devin rele, scenaristii se chinuiesc sa ne explice "de ce?". Aflam ca e vorba fie despre radiatii, fie despre otravuri, fie despre incrucisarea cu specii salbatice si de temut. Ostilitatea brusca a "pasarilor" originale nu are nici o explicatie, iar misterul e mai adanc si mai sugestiv, in buna traditie a genului gotic.
Spectatorul, chiar unul intamplator al unor asemenea filme, nu are cum sa nu faca o paralela cu ceea ce se petrece acum in Romania. Din donatoare pasnice de oua si carne, gainile au devenit brusc un pericol real pentru sanatate, economie, turism si pentru stabilitatea vietii de fiecare zi. Traim noi in
