Corespondenta de la Cannes Cum vede un copil in ’89 eliminarea din joc a lui Ceausescu? Corespondenta de la Cannes Ieri a fost, la Cannes, Ziua Europei.

Ministri europeni ai culturii au urcat, impreuna, pe covorul rosu. Evenimentul si dezbaterile aferente au loc in fiecare an, din pacate rezultatele intarzie sa se vada. Filmul european continua sa faca, pe glob, figura de marginal, zdrobit de filmul american. Pana si in Rusia, 80% din piata e ocupata de filmul american (in timp ce in Statele Unite, constata cu jale Almodovar la conferinta de presa, doar 2% din cinematografe accepta sa proiecteze si filme care nu sunt de limba engleza). Nici un film european nu figureaza pe lista primelor 20 mari succese de audienta - nici in Brazilia, nici in Coreea de Sud, nici in India! Difuzarea numerica a filmelor (o problema aproape rezolvata, o revolutie care bate la usa) va ajuta oare filmele europene sa-si cucereasca un public in restul lumii? Ramane de vazut.

Ofensiva Estului. Deocamdata, s-a constatat la Cannes, filmul european e infuzat cu energie proaspata, venita din Est. Chiar daca in competitie nu exista nici un film din Europa centrala si orientala, in celelalte sectiuni figureaza 12 titluri, ceea ce nu s-a mai intamplat niciodata, de la caderea cortinei de fier incoace.

Filmul lui Catalin Mitulescu se cheama, frumos, "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" ( cum a trait un copil un "sfarsit de lume", adica ’89, caderea lui Ceausescu - pe care pustiul comploteaza sa-l excluda definitiv din joc, cu o prastie).

Resuscitari. Pentru cinematografiile din Est, dupa ’89, au urmat cativa ani de "sfarsitul lumii", de absenta si deruta. Asistam acum la resuscitari spectaculoase: anul trecut, in Ungaria s-au lansat 19 premiere nationale, in Polonia 24, iar in Rusia 62! La noi au fost 6. Ca sa continuam cu datele pe care le-am aflat la Cannes, si