Cam tot ce stiu n-am invatat in scoala, ci impotriva scolii.
Singurul loc in care am primit neconditionat tot ce mi s-a dat, fara sa am pareri si variante, a fost la Elementara. De aceea, probabil, cu exceptia felului de a fi al unor invatatori, din Scoala primara nu tin minte nici o lectie. Nu c-as fi fost un razvratit. Dimpotriva, m-am silit sa fiu intotdeauna fruntas, fiindca viata de codas era obositoare. Toata lumea era cu ochii pe lenesi, dar pe harnici ii lasau in pace. Altfel spus, mi-am capatat dreptul de a invata si altceva, decat se preda in scolile pe care le-am urmat, urmandu-le constiincios programa. E si acesta un mod de a trisa, mai ales cand n-ai nici o directie, cand te cauti si nu te gasesti. Invatatura trebuie sa fie o placere, nu un chin. Daca nu e o placere, macar sa nu fie o spaima. Cand am ajuns la calculul integral si diferential, mi-am dat seama ca mintea mea nu trecea, cum s-ar spune, pragul, ca pana aici mi-a fost. Scoala la care sa ma duc de drag, ca sa invat cum se scriu povestirile, articolele si romanele, iar in restul timpului sa ascult muzica si sa ma uit la albume de arta, nu exista.
In lume se gasesc si asemenea scoli, unde-ti hotarasti de capul tau specializarea, iti alegi profesorii, iti stabilesti si orarul, insa platesti de nu te vezi. Am urmat o scoala tehnica de arhitectura, intrucat aici, daca nu mi se oferea ce-as fi poftit, cel putin modul meu de a considera invatatura nu era privit cu suspiciune sau de sus. De la scoala de arhitectura tin minte lectii si apoi profesori. Lectiile la care cativa oameni de treaba, ingineri si arhitecti, in loc sa ma sanctioneze cu note mici, fiindca dadeam din nou de calculul integral si diferential si eram bou, imi dadeau note de 7 si de 8 nemeritat, ca sa capat bursa si sa public povestiri. Aceasta e scoala buna, scoala unde cel putin un profesor observa ca ocupi locul altuia s
