Ce fel de lume va fi miine? Este o intrebare care preocupa oamenii de milenii. Spaima pentru sfirsitul lumii a creat adevarate isterii in masa, la intervale mai mult sau mai putin regulate. Conditiile atmosferice erau interpretate de magii si cititorii in stele ai secolelor trecute in functie de diferite scrieri, iar oamenii, supusi capriciilor vremii si vremurilor plecau in lungi pelerinaje catre locurile sfinte pentru iertarea pacatelor si indepartarea pedepsei ceresti. In lumea noastra, in care ne place sa credem in stiinta, in cercetare si rezultate concrete, am inlocuit magii si vracii evului mediu, cu analisti politici, euroanalisti si, mai nou, cu globalisti. Toti acesti oameni, cu studii temeinice si aprofundate in domeniile lor, doresc sa ne atraga cu diferite concepte, idei de dezvoltare ale umanitatii, in care sfirsitul lumii este, desigur, din nou prezent (pentru ca, nu e asa, e greu sa te dezbari de lucruri clasice in care omenirea crede de milenii!) pornind de la cele mai fanteziste, cu extraterestrii care comanda omenirea din diferite farfurii zburatoare, prognoze economice favorabile tarii care ii gazduieste, sau complicate teorii ale conspiratiei mondiale, servind drept baza din pacate reala, izbucnirii unor conflicte armate. Poate va mai aduceti aminte de Romania anilor ’90, in care, spaima de cetatenii straini, adinc sadita in mintile noastre, acoperita de catifeaua rosie a comunismului, ne facea sa strigam, orbi de furie, “noi nu ne vindem tara”. Treptat, cum hoardele de occidentali sau asiatici pe care le si credeam in pozitie de atac, cu sacosele sau cecurile de bani, la usa tarii noastre, nu se iveau sa ne cumpere, am realizat ca, poate, nu e chiar asa de rau, sa ne cumpere. Am inceput sa ne vindem noi, strainilor, sa ii rugam sa ne cumpere. Acum plecam sa muncim acasa la ei. Faptul ca Uniunea Europeana ne doreste ca parte componenta ne-a bucur