Iamina Ilea este o tânără din Târgu Mureş care lucrează de ceva timp pe un vas de croazieră american. Absolventă a Facultăţii de Geografie “Babeş- Bolyai” din Cluj, secţia Geografie-Engleză, ea şi-a ales ca şi mod de viaţă croazierele aproape permanente, cu puţine popasuri în ţara natală.

* N.M: Cum ai obţinut contractul pe vas?

I.I.: Am semnat un contract cu o firmă din Braşov. Aici s-a făcut o selecţie prin interviul care se dă în limba engleză. Eu m-am gândit de acasă ca să merg pe un singur “job”, acela de chelneriţă. Treaba este că acolo, la preselecţie, nimeni nu te întreabă de studiile pe care le ai, de facultate, specializări sau dacă ştii 10 limbi străine. Nimeni nu-ţi propune un “job” mai bun dacă vede că te-ai potrivi la ceva mai bine plătit. De aceea trebuie să ştii lecţia dinainte. De regulă, toată lumea care pleacă pentru prima dată ia o ţeapă mai mare sau mai mică. După ce ajungi pe vas, te poţi reorienta, dar asta cere timp.

După ce am fost selectată, am lucrat la Norwegian Cruise Lines, sau NCL. Este o firmă norvegiano-americană , de mărime mijlocie, nu atât de faimoasă ca Royal Carraibean, de exemplu.

* N.M: Care a fost motivul pentru care ai dorit să lucrezi pe vas?

I.I.: Visul vieţii mele a fost acela de a călători şi mai este pentru o perioadă de timp. Nici nu mă gândesc să mă întorc şi să lucrez cu un salar minim pe economie sau pe aproape, aşa cum am făcut un timp după facultate. România este o ţară perfectă pentru a-ţi petrece concediile, nu pentru a munci. Sună poate dur, dar eu aşa cred. Văd lumea de pe stradă, nervoasă, stresată, ceea ce dincolo nu vezi. De exemplu, am fost în Montevideo, Uruguay, unde populaţia este mult mai săracă decât la noi, şi, fără să exagerez, dar cei de acolo sunt mult mai fericiţi şi mai normali. De fapt, cam întreaga Americă de Sud trăieşte pentru bucuria fiecărei zile, cu seninăt