- Comentariu - nr. 101 / 25 Mai, 2006 Costul creditului romanesc, cu mult peste media europeana! S-a intrebat, oare, vreodata, cineva de ce bancile nu ajung in incapacitate de plata, nu dau faliment si ca, dimpotriva, prospera de la o zi si de la o luna la alta?! Fapt ce le permite sa-si plateasca "regeste" salariatii. Raspunsul este foarte simplu si el a fost pus "pe tapet" si de catre reprezentantii UGIP Mures, la recenta Adunare generala a acesteia. Este vorba de costul ridicat al creditului romanesc. Asa cum a reiesit din "Informarea" prezentata la Adunarea generala a UGIP, daca pe piata europeana si americana dobanzile la creditele in valuta sunt de ordinul a 2-3 %, in Romania acestea sunt de 8-9 %, deci de 3-4 ori mai mari, iar la creditele in lei, dobanzile sunt de 15-18 %. S-a sesizat, cineva, de aceasta anomalie _ in care bancile din "creditoare" au devenit ele insele "creditate"? Raspunsul l-au dat tot reprezentantii UGIP Mures: "Nimeni, ba presa (o parte a ei, adaugam noi) prezinta laudativ beneficiile anuale sau trimestriale mari realizate de banci, in timp ce unele societati pe care le crediteaza sunt falimentare. In fapt, asa-zisele "beneficii" (fara a misca un deget in interesul colectivitatilor!) mari ale unor banci nu sunt altceva decat costurile financiare mari pe care le suporta societatile creditate (in realitate, spoliate!) sau buzunarul cetateanului ce se imprumuta. In aceeasi ordine de idei, cineva spunea _ pe drept cuvant _ ca astazi, in Romania, a te imprumuta de la banca "este un act de mare curaj, sinucigas chiar!". Chiar si simplul (pentru unii, cu bani multi) frigider, aragaz, televizor etc. cumparat (de catre cei cu bani foarte putini) dintr-un magazin (doar pe baza buletinului de identitate) este o afacere, in primul rand, pentru cei care vand, nu si pentru cumparatori, cata vreme, ulterior, achita dobanzi de cca 30 %. Asa incat, "