Pina saptamina trecuta, revista Romania literara era singura publicatie culturala care nu prezentase nici macar intr-un rind conflictul dintre Ministerul Culturii si AER, pe seama tirgului de carte Bookfest. Asta nu-l impiedica pe Cronicarul Romaniei literare (in nr. 20, din 19 mai 2006) sa comenteze tendentios texte din alte reviste care s-au ocupat de acest caz.
N-as avea nimic impotriva acestui tip de jurnalistica, asemanator „gazetelor de perete“ din intreprinderile comuniste, cu elogierea unora si infierarea altora, pe care Cronicarul intelege sa-l cultive, daca rindurile scrise n-ar contine falsificari grosolane si inventii.
La rubrica Ochiul magic, Cronicarul lauda textul publicat de Rodica Palade in 22 si aplica o corectie subsemnatului, pentru textul din Observator cultural de acum doua saptamini, intitulat Pe raftul lui Liiceanu nu sta Onisei. Ce scrie Cronicarul: „Pe Simonca nu-l preocupa fondul chestiunii, ci faptul ca un intelectual pe care nu-l sufera deloc – a se intelege Gabriel Liiceanu – face cum face si iese in cistig in toate coliziunile in care intra. Asta il irita peste masura pe Simonca, faptul ca Liiceanu nu poate fi prins pe picior gresit, si nu doar ca dintr-un proiect ce se anunta promitator a ramas doar umbra unei amintiri. Urmarea este ca, spre deosebire de tonul sobru si sec al Rodicai Palade, Ovidiu Simonca aluneca intr-o tribulatie ranchiunoasa al carei ton aminteste de metehnele unui ziarist de scandal. [...] ii recomandam domnului Simonca o cura de primenire sufleteasca la capatul careia sa poata fi suficient de obiectiv pentru a fi in stare sa comenteze detasat chiar si acele evenimente culturale la care participa oameni pe care nu-i poate rabda“.
Mi-am recitit textul din Observator cultural si n-am descoperit nimic din ceea ce Cronicarul imi reproseaza. Dimpotriva, textul meu este critic cu Ministerul Cult
