La TVR2 s-a „dat“ – cu un cuvint care aduce in amintirea noastra ingrozitorii ani, metamorfozati prea usor si iresponsabil in „nebunatici“ si „era mai bine atunci“ – un bun film dupa exceptionalul roman al lui Doctorow, Billy Bathgate, productie americaneasca. Pe atunci, expresii ca „s-a bagat“ si „se da“ (carne de pui sau oua, sa zicem) aveau drept conotatii mobilizatoare indemnuri existentiale si mai putin erotico-sexuale (dovada ca si aspectul lingvistic ar trebui reanalizat de comisia prezidentiala), tocmai pentru ca multe cuvinte isi pierdusera valoarea intrinseca a semnificatiei si trebuiau dublate, cum se si proceda, ca sa-si recapete incarcatura initiala.

Sa exemplificam doar cu „cafea-cafea“ sau „brinza-brinza“, asta insemnind ca produsul este ceea ce nu mai era, dar poate ca acest aspect al degradarii limbajului in comunism ar merita mai multa atentie din partea filologilor, a doamnnei Rodica Zafiu si a cvartetului Cernat/Stanomir/Manolescu/ Mitchievici. inchidem paranteza proustiana pe fondul blagienei eternitati romanesti nascute la sat si al absurdului crescut la oras. Filmul ii are in distributie pe Dustin Hoffman, Bruce Willis si, wow!, Nicole Kidman, pe vremea cind inca era juna si bela, mai mult pui decit frumos-coapta galinacee care e astazi. Filmul e regizat de Robert Benton si e din anul 1991, cind inca se mai putea auzi „Jos comunismul!“ si se puteau „viziona“ minerii mioritici, care erau pe cai mari in gratiile, capul si creasta creatorilor de poluri de stinga din Tara Pasarilor Vii. Curcanii mai importanti decit cocosii si gainile conjugale, adaptati cu totii la consumul, controlat repartizat, al carnii de pasare.

Cel care „cotcodacea“ era „umflat“, oparit si pus la fiert. Sau nu era asa? Nu eram chiar un „popor vegetal“, cum spunea poeta, din moment ce milioane de porci se sacrificau la fiecare 31 decembrie, 1 mai s