"Ce te interesează pe tine aşa, că apare Gigi Becali la televizor? Care-i problema? Dacă te deranjează, poţi oricînd să schimbi canalul" - îmi spunea mai deunăzi o prietenă. "Sigur că pot să schimb canalul - îi zic eu - numai că, oriunde te-ai duce, tot peste el dai. E peste tot. Nu e emisiune de ştiri în care să nu apară cel puţin o dată." "Ei, hai, lasă, poţi să dai pe Cultural, pe Discovery sau pe Animal Planet... Prin urmare, ai libertatea să alegi. De ce zici atunci că-ţi este băgat pe gît?"
Faptul că respectivul personaj nu e şi pe Animal Planet nu mă încălzeşte cu nimic. TVR Cultural, Discovery sau Animal Planet sînt posturi de nişă, iar eu poate că vreau să mă uit la posturi generaliste. Vreau să fiu un om informat şi de aceea mă uit la ştiri. Desigur, mai există şi varianta să închid definitiv televizorul şi să-mi culeg informaţia din alte părţi, din ziare sau de pe Internet. Dar nici în ziare nu scap de penibila figură. Şi apoi, ce folos că închid eu televizorul, dacă o ţară întreagă se uită la el? Putem noi, ca oameni "fini" ce sîntem, să băgăm capul în nisip ca struţul - asta nu va rezolva deloc problema.
Pentru că, oricît am vrea s-o banalizăm, s-o ridiculizăm, s-o eludăm chiar, problema există. Iar ridicolul personajului nu o transformă în ceva ridicol, în ceva mai puţin serios. Pe scurt, Gigi Becali adună procente, iar cota partidului său - un partid inexistent, fără infrastructură şi cu filiale fantomă ce "funcţionează" în camere de hotel - creşte vertiginos în opţiunile electoratului. Conform unui sondaj IMAS de la începutul lunii, Partidul Noua Generaţie este cotat de către electorat cu 6%, iar Gigi Becali, şeful lui, are un procent de 30% în ceea ce priveşte încrederea pe care o are populaţia în el. Mai mult, într-un sondaj dat publicităţii ulterior şi realizat de Biroul de Cercetări Sociale, PNG este creditat cu 7,1%. Cu acest proce
