Intre 23 august 1944 si 6 martie 1945, pentru ziaristii occidentali acreditati in Romania, ca si pentru romanii care reprezentau diverse ziare si agentii de presa occidentale la Bucuresti au fost momente de relativa euforie. Dupa instalarea la conducerea tarii a guvernului Petru Groza, pe masura ce represaliile, restrictiile si cenzura deveneau lege, acestia au inceput sa se retraga pe rand, spre un liman in care aerul era cat de cat respirabil.
Printre ultimii care au reusit sa paraseasca Romania intact s-a numarat si ziaristul american Reuben H. Markham. Se imprietenise cu Nicolae Carandino si l-a sfatuit, deoarece in rasaritul european curand se va ingrosa gluma, sa plece impreuna peste Ocean. Putea aranja asta prin relatiile sale de la Legatia americana din Bucuresti. Insa ziaristul roman a respins oferta, convins ca, in cazul cand rusii vor incerca sa instaureze un regim comunist dur in Romania, Occidentul va interveni sa-i descurajeze. Iar Reuben H. Markham i-a spus: Nicule, in timpul razboiului, propaganda americana i-a creat lui Stalin o asemenea statura eroica incat va trece cel putin un deceniu pana cand compatriotilor mei le va fi scoasa din cap aceasta imagine. Si, pana atunci, veti muri in puscariile comuniste si tu, si Iuliu Maniu, si toti ai vostri. Nicolae Carandino nu l-a ascultat, cum nu l-a ascultat nici pe Pamfil Seicaru la 10 august 1944. Nicule, i-a spus patronul Curentului, vin rusii gramada, hai cu mine in Spania! Insa interlocutorul sau s-a incapatanat sa ramana in tara, considerandu-se om de stanga, caruia rusii nu aveau sa-i reproseze nimic. Cat esti tu de stanga, au fost ultimele cuvinte ale lui Seicaru, de cravata pe care o porti te vor spanzura. Ceea ce aproape ca s-a si intamplat.
SPIONUL NIMANUI. Dintre ziaristii straini de la Bucuresti, cu o soarta ambigua si ingrata s-a confruntat Charles Philippe Gyr, nascut in 1890 la L
