Toţi copiii din zona Tineretului au fost mobilizaţi la Circul de cartier numit Pironkov. Sună bine, sună exotic, rusesc, deci profesionist. E recomandat de şcoală, deci serios. Aşa că ne ducem, cu tot familionul, lîngă Palatul Copiilor.

Circul e un cort, sau un chapiteau, cum se spune profesionist, aşezat în parc. Grupuri-grupuri de copii se îndreaptă, veseli, către intrare. Noi ne îndreptăm, conştiincioşi, către casierie. Acolo, cu orgoliul cetăţeanului aspirant spre mediu ce se respectă, luăm cele mai scumpe bilete, adică într-un loc privilegiat numit, pe hîrtie, lojă. Cînd cei de la poartă văd ce bilete avem, un tînăr cu tunică roşie ne escortează pînă acolo. Odată ajunşi la loja alcătuită din patru scaune de plastic, plasate foarte aproape de scenă, izolate de celelalte şi roşii, în loc de albe, ne-am dat seama de ce ni s-a făcut o atare onoare: eram singurii extratereştri care am plătit bilete, ba chiar pe cele mai scumpe dintre ele, pentru că primul spectacol era gratuit, dacă proveneai de la şcolile din cartier (şi noi proveneam).

Statul în lojă implica şi alte însemne ale statutului social: măcar băuturi şi gadget-uri. Ne-am dus la vînătoare de simboluri ale distracţiei. La taraba de băuturi nu exista apă, ci doar Cola şi Fanta. Mesajul era, probabil: Îndulceşte-te cu orice preţ! O pitică vindea lămpi luminoase, nasuri de clown şi evantaie. Am luat un evantai care, după cinci minute, pur şi simplu s-a pleoştit, ca o floare ofilită.

Una peste alta, spectacolul a început. Circul fiind mic, personalul se repeta des, lăsîndu-ne plăcerea recunoaşterii: de pildă, fetele din corpul de balet erau şi acrobate, şi asistentele dresorilor sau magicienilor; fachirul şi soţia lui vindeau baloane în pauză; Buffalo Bill, specialistul în aruncări cu lasso-ul, era şi magician, iar pitica avea un număr comic. Senzaţia de improvizat se prelungea şi în privinţ