Dupa un an si jumatate de guvernare, Coalitia, in special o parte a ei, incepe sa ia in calcul restructurarea guvernului. Mai bine mai tirziu decit niciodata, dar mai rau ca s-a pierdut atita timp in inertia unui aparat greoi si anevoie de strunit. Spuneam inca de anul trecut ca Alianta nu poate da rezultate cu un aparat guvernamental de tip PSD, cu multe ministere, agentii si oficii, atita timp cit nu detine si un aparat de partid, un monolit bine coordonat la mai multe niveluri, cu traditie de decenii in a seconda sau a se substitui executivului si legislativului.

Asa cum era, pe vremea lui Nastase, PSD-ul. Sa mostenesti o structura de acest gen poate fi eficient pe termen scurt: imparti posturi in dreapta si-n stinga si creezi fidelitati politice. Ai cite ceva de dat la toti. Pe termen mediu sau ceva mai lung lucrurile se complica. Paienjenisul institutional te copleseste. Si asa se face ca te miri cind un anume universitar, ajuns sef al uneia dintre agentiile din subordinea ta (sa spunem Agentia de Strategii Guvernamentale), te face de ocara lumii, distribuind cartoline portocalii cu fotografia ta surizatoare pe post de erou al integrarii europene, fara ca tu sa stii, si inca pe bani publici. Este aceeasi agentie care, anul trecut, prin toamna, se plingea ca nu are bani (de la tine) pentru campanii de informare a cetatenilor cu privire la teme europene (Observator cultural nr. 288).

Asa se mai face si ca un tip, Nicolae, pus tot de tine sa pazeasca tara de periculoasa gripa aviara, schimba norme metodologice, ordine, s.a.m.d. si pune la cale o afacere de familie de sute de mii de euro. Si a mai primit si un stegulet rosu de la Comisia UE pe domeniul lui de activitate! Pai, deh, omul era ocupat cu afaceri, scandaluri si chestiuni presante (Gandul). Tot saptamina aceasta, o „jumatate“ de stire spunea ca Agentia de Sprijinire a Initiative