- Economic - nr. 101 / 25 Mai, 2006 De ce ne vrea Europa in "sanul" ei? S-a vorbit si se vorbeste tot mai mult, se comenteaza si mai mult despre "a fi sau a nu fi in Uniunea Europeana?". Cred ca rostul intrebarii e de mult depasit. Dupa 17 ani de tranzitie - asa cum s-a petrecut ea - o reintoarcere - unde si spre ce? - este imposibila. Am cheltuit prea mult - uman, material, spiritual - pentru a nu ne cere drepturile firesti intr-o Europa a noastra, a europenilor. Dar, de fapt, de ce ne vrea Europa, in "sanul" ei, cata vreme in diferite medii straine se mai vehiculeaza ideea ca aderarea noastra nu inseamna decat un sacrificiu al cetateanului occidental pentru "europenizarea saracilor" din Est? Nu negam ca mai avem multe de invatat, ca pentru atingerea nivelului de trai din vest mai trebuie sa "tragem" vartos la saiba. Dar de ce sa ne considere unii cetateni de rangul doi? Mi se pare cel putin parsiva politica UE de a aloca si investi in Romania - in toata perioada de pre- si post aderare - sume de ordinul zecilor de miliarde de euro, doar asa, din considerente umane. Oare nu considerente pur economice stau la baza aderarii noastre? Intreaga evolutie a procesului european de extindere porneste de la nevoia de "cucerire" de noi teritorii, or piata Romaniei si a Bulgariei, totodata, trebuie sa contribuie la stimularea factorilor de crestere a economiei UE. Iar Romania, prim marimea pietei sale, este numai buna pentru asa ceva: o piata cu multe oportunitati pentru mediul de afaceri, in care capitalurile pot fi valorificate astfel incat sa genereze plus-valoare economiei Uniunii Europene. Sa privim putin in urma: ultimii cinci ani au demonstrat ca aderarea Romaniei la UE a fost un fel de catalizator pentru multe investitii straine si pentru marile tranzactii. Nu pot sti cum arata fizic rezultatele calculelor in privinta castigului de pe urma integrarii Romaniei, dar