Consumul excesiv de stiri din presa poate dauna grav sanatatii mintale. Avalansa de evenimente tragice, comice sau ridicole, descrise si interpretate in mod variat, ridica probleme de inteligibilitate, dirijându-ne spre analize, speculatii si cautarea vinovatilor si a motivelor. Ceea ce poate facilita o astfel de incercare este faptul ca unele ziare si unii ziaristi si-au fixat, cu obiectivitate si impartialitate, persoanele si formatiile pe care sa le critice continuu; cei neluati in seama capata astfel, implicit, certificat de buna purtare. Este absolut necesar si chiar obligatoriu ca presa sa reliefeze si sa prezinte evenimentele importante, in special cele cu impact negativ, si sa identifice eventualii responsabili. Si, din pacate, in ultima vreme, necazurile, nenorocirile nu ne-au ocolit deloc; ba dimpotriva. Dar sa vorbim incontinuu, pe toate canalele, numai despre aceste nenorociri, reale si dureroase de altfel, amplificându-le excesiv, nu mi se pare un lucru benefic; ba din contra. Uneori, ai impresia unei actiuni premeditate. Pe de o parte, se urmareste utilizarea necazurilor si nenorocirilor oamenilor sarmani in scopul dobândirii unui capital politic. Ceea ce este scârbos. In al doilea rând, fini psihologi, cei care procedeaza astfel stiu ca nereusitele permanente in realizarea unor gestionari eficiente ale situatiilor de criza vor sensibiliza una din trasaturile fundamentale ale românilor: fatalismul. Fatalismul românesc nu trebuie interpretat ca o lasitate, ca o dezertare, ca o indiferenta fata de realitati, ci ca o supunere in fata vointei divine. „Asa a vrut Dumnezeu“. Si nimic si nimeni nu se poate opune vointei Domnului. Si atunci la ce bun sa mai speram, sa mai luptam, sa-i mai criticam pe unii sau pe altii. Si in stabilirea culpabilitatilor, uneori apar concluzii cel putin discutabile. Ca de pilda in cazul nepoatei aduse de matusa in Senat. Fapta es