Acum cîţiva ani, la o manifestaţie a FNI-ştilor care-şi cereau înapoi banii garantaţi de CEC, un demonstrant de vreo 45 de ani mi-a spus că vrea să înceapă să lupte cumva, cît "mai eficient şi mai violent" împotriva statului român. Era disperat şi povestea cum de fiecare dată cînd a avut ceva de-a face cu statul, a fost tras pe sfoară. Nu mai suporta ideea de stat şi zicea că numai cînd aude de el, simte că face urticarie. Mai de curînd, am stat cîteva ore bune la o secţie de poliţie, ca să declar o mică zgîrietură la maşină. Era o sală de aşteptare jalnică, cu tot feluri de afişe pe pereţi despre "siguranţă şi încredere", honour et lex şi aşa mai departe. Pe un perete era poza unei maşini de poliţie şi sub ea scria "sîntem în slujba dumneavoastră". În dreptul numărului maşinii, cineva scrisese cu pixul "jaf". Pe formularele afişate pe pereţi, drept exemple pentru cei care începeau să completeze declaraţii, scria tot aşa, cu pixul: "MUIE". Nici unul dintre poliţişti nu văzuse sau nu catadicsise să şteargă. În birou era un agent gras şi aparent amabil. Îşi făcea şi el meseria aşa cum putea, completînd declaraţii şi adrese, încet încetişor, scărpinîndu-se din cînd în cînd în cap. În acea sală de aşteptare am avut imaginea nesimţirii monumentale a unei instituţii de stat. Şi se pare că nu numai eu, pentru că la un moment dat, unul dintre cei care aşteptau la rînd, de cîteva ore, şi-a pierdut răbdarea şi a început să înjure statul "cu toţi funcţionarii lui". Se întreba de ce privaţii se pot organiza eficient, de ce reuşesc să rezolve orice, în vreme ce în toate instituţiile de stat, lucrurile se împotmolesc imediat. Observaţia e valabilă - cum bine ştim - şi în multe alte instituţii ale statului: administraţia financiară, registrul comerţului, vama, spitale, primării, tribunale, servicii de paşapoarte, cadastrale şi orice fel de locuri de unde se dau autorizaţii. Ba