"Dovada" - a cerut Fidel Castro, iritat că revista Forbes răspîndeşte "calomnii infame", atribuindu-i o avere de 900 de milioane de dolari. În 1995 avea doar, conform aceleiaşi reviste, 550 de milioane. Revista recunoaşte: cifrele avansate sînt într-o mai mare măsură rezultatul artei de a prevedea decît al ştiinţei, cifrele de bazează pe informaţiile oferite de foşti oficiali din Cuba, iar banii ar putea proveni din beneficiile aduse de societăţile publice. "E ca şi cum revista Forbes i-ar atribui lui George Bush 10% din cele 500 de miliarde de dolari proveniţi din traficul de narcotice şi crimă organizată, spălaţi în fiecare an în băncile nord-americane", afirmă preşedintele Băncii Centrale din Cuba, Francisco Soberon (Le Monde, 19 mai 2006). Castro spune că el nu posedă nimic în afara celor 900 de pesos (32 de euro), salariul său lunar, iar în anii '90 a cedat muzeelor şi centrelor culturale 11.687 de cadouri (tablouri, bijuterii, obiecte de fildeş, covoare scumpe) primite de el, în calitate de şef al statului.

S-ar putea ca dezminţirile să fie adevărate: Castro, ca orice dictator, nu are nevoie de conturi personale, deoarece toată ţara se confundă cu averea lui personală. Iar în materie de dictatură, el lider maximo, comandantul şef al statului cubanez reprezintă într-adevăr un miracol al supravieţuirii. În august, Castro va împlini 80 de ani; centrul sistemului comunist reprezentat de el şi de care el era dependent, Uniunea Sovietică, s-a prăbuşit. A dispărut în acelaşi timp puternicul sprijin economic dat de tovarăşii ruşi. Cuba a trecut prin crize energetice, lipsuri alimentare şi de produse de bază, producţia tradiţională de trestie de zahăr a rămas fără cumpărător. Dar lui Castro personal nu energia îi lipseşte: în noiembrie a ţinut un discurs de cinci ore în faţa studenţilor, iar dialogul cu ei a durat pînă în zori: "Ce ar trebui făcut pentru ca pr