CE SPUNE LEGEA Continuam seria articolelor pe teme juridice destinate acelor cititori care vor sa afle mai multe aspecte legale referitoare la diverse tipuri de contracte. In numarul de fata vom vorbi in termeni generali despre contractul de depozit, despre obligatiile partilor

Asadar, este vorba despre un contract prin care o persoana numita deponent incredinteaza un bun unei alte persoane numita depozitar. Depozitarul se obliga prin contract sa pastreze bunul respectiv o anumita perioada de timp, de obicei cu plata unei sume de bani si totodata sa restituie bunul la cererea deponentului.

CONSERVAREA BUNURILOR

Acest tip de contract este reglementat de Codul Civil Roman (Art. 1591 - 1625) si are drept scop principal conservarea bunului depozitat in vederea restituirii in natura a acestuia la termenul indicat prin contract sau la orice alt termen solicitat de catre deponent.

Contractul de depozit se perfecteaza la momentul predarii bunului deponentului si trebuie incheiat in scris, semnat de catre parti (si eventual stampilat daca acestea sunt persoane juridice).

Cu toate ca legea prevede ca acest tip de contract este unul gratuit, in practica, de cele mai multe ori asistam la incheierea acestor contracte cu titlu oneros, adica cu plata de catre deponent a unei sume de bani reprezentand remuneratia depozitarului pentru serviciile oferite.

OBLIGATII ALE PARTILOR

Daca contractul de depozit este gratuit, va crea obligatii doar in sarcina depozitarului, iar in caz contrar, ambele parti vor avea obligatii de indeplinit. Astfel, depozitarul se obliga sa asigure paza lucrului depozitat cu grija pe care ar trebui sa o acorde propriilor bunuri. In cazul unui litigiu, el va trebui sa dovedeasca ca a depus aceleasi diligente si ca a luat aceleasi masuri de conservare/salvare a bunului depozitat pe care le-ar fi luat si daca era vorba de