Un vernisaj inedit s-a petrecut la sfârşitul săptămânii trecute în Galeria „Kron-Art”, unde, din Bucureşti, a venit să expună la Braşov, artista plastică Arina Gheorghiţă care şi-a intitulat reuniunea de tablouri, „Intens”. Deschiderea evenimentului a avut o formulă aparte pentru simplul fapt că tânăra pictoriţă a dorit să se prezinte singură şi să-şi înfăţişeze, tot singură, lucrările, renunţând la „oficiile criticii”. „Cu tot respectul pentru această profesiune, am ajuns în timp la concluzia că în România vernisajele seamănă perfect cu nişte parastase: lume în picioare, obosită sau amorţită nevoită să audă tiradele interminabile ale unui grup care nu prea are de a face cu pictura, alcătuit de regulă dintr-un viceprimar, un preot, un curator de muzeu şi un critic care îşi dă doctoratul în direct. Iar la final, publicul epuizat nu află nimic din ceea ce ar vrea să ştie dacă l-ar întâlni pe artist la o cafea într-o zi oarecare”, şi-a început, curajos, Arina Gheorghiţă eseul despre sine însăşi şi despre artă.

Profesori: părinţii şi maeştrii

Născută într-o familie de pictori clujeni, pictoriţa şi-a făcut studiile la Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, capitol despre care n-a dorit să vorbească prea mult pentru că „nu mi-a plăcut în mod deosebit. Academia de Arte pe care am absolvit-o era mult prea deschisă democratic tuturor: de la doct la incult toată lumea ia zece, ceea ce, după mine, înseamnă o criză profundă. Adevărata meserie am învăţat-o de la părinţi şi de la maeştri. Din albume adică: vrei să ştii despre desen, uită-te la Degas, vrei culoare ia-l pe Matisse, vrei formă, acolo stau Picasso şi Braque la îndemâna oricui vrea să înveţe. Totul trebuie asezonat din belşug cu lecturi diverse. Nu doar de specialitate; altminteri vei fi un «bătut în cap»”, a continuat, în acelaşi stil uşor ironic şi direct, artista. Conştientă de