Am dat, absolut din intimplare, peste cartea lui Thomas Clerc – Maurice Sachs, un om fara ocupatie (Editura Alia, 2005). Departe de a fi o biografie, ea se vrea mai degraba o „retorica a existentei“. Altfel spus, pentru Thomas Clerc viata poate fi citita ca un text, chiar daca nu exista un semn clar al vointei de a fi autor: de pilda, sa-ti pui capat zilelor in chip de semnatura.
Se intimpla ca un scriitor sa fie mai interesant decit opera sa. Mult mai interesant. E cazul lui Maurice Sachs, nascut Ettinghausen, intr-o familie evreiasca destul de instarita. Toata viata Sachs a dat tircoale unui proiect: sa devina un mare scriitor.
Numai ca pentru a-si indeplini proiectul are nevoie sa stie ce este literatura. Unde poate fi gasita? Pretutindeni? Chiar pretutindeni? Din momentul in care ideea asta s-a instalat in mintea lui, „accepta trocul: scriitura in schimbul vietii“. Sa zicem ca, daca scriitura ii munceste mintea, el nu se pune pe munca pentru a ajunge la un rezultat concret. De altfel, circumstantele contribuie din plin.
Cind Cocteau il sfatuieste sa nu-si publice prima carte, el nesocoteste sfatul maestrului. Cartea e prost primita. Succesul literar nici gind sa se profileze. Dar Maurice Sachs nu se descurajeaza pentru atita lucru. Avid de succes – de succes pur si simplu –, va merge pina in pinzele albe pentru a-l obtine. El se arata, la drept vorbind, consecvent cu el insusi.
Sachs e mai izbutit ca personaj decit ca autor. isi face relatii in intregul Paris. Sexualitatea sa il ajuta. Devine un fel de factotum in bogata familie Delle Donne, ii seduce pe fiu si pe fiica, reuseste sa fie angajat ca secretar de Cocteau, abjura religia iudaica, poarta sutana fara a face diferenta intre viata mistica si viata mondena, se lanseaza ca editor, ii intilneste pe Max Jacob, Reverdy (Gide pare sa-l dispretuiasca), calatoreste in Statel
