ARTA SI KITSCH In Manhattan, limuzinele incep pe o strada si sfarsesc pe alta. Randul pentru un loc la etajul 104 pe Empire State Building, la fel. Hamburger-ul e dublu, iar in pub-ul in care il mananci 11 monitoare nu te lasa sa ratezi nimic din meciul politic global ori de fotbal american.
Mai totul e supradimensionat si licitat: de la cea mai recenta aventura conjugala a lui Donald Trump la "Codul lui Da Vinci", de la paharele gigant de Coca-Cola la zambetul in asteptarea unui "tip", de la oferta de albit dintii la ultimul film cu Tom Cruise. Totul, insa, impachetat la milimetru si livrat la timp, cu o arta a seductiei la fel de irezistibila precum John Malkovich in "Legaturi periculoase". N-am rezistat ispitei, si-am pornit sa cutreier pe 7th Avenue, sa iau pulsul esteticii urbane si febrei de consum, printre vitrine si trafic, in jungla dintre Times Square si Central Park.
ZEUL CULTURII AMERICANE
E clar, zeul culturii americane e comertul, iar reclama atributul sau fundamental. Mari sau mici, suspendate imperial sau supraetajate ca un joc de carti, luxuriante sau minimaliste, statice ori in miscare, inspirate sau seci, reclamele vand aproape orice, cumpara pe oricine, lichideaza conturi si alimenteaza imperii, dau dependenta si vindeca totodata, trag lumea inainte (nimeni nu stie unde, dar cel putin avem o directie) si o schimba cu fiecare nou ambalaj aruncat pe piata si la cos. Ei bine, cu toata psihologia si tehnologia puse in joc, nu ma asteptam sa intalnesc un caz atat de simplu ca cel din imagine, si tocmai in inima Unchiului Sam: maximum de efect cu minimum de mijloace, eficienta 100% intr-o formula vizuala agresiva, fara iesire si subtilitati. Desi oferta oculteaza produsul, si habar n-am ce se vinde, intru ca hipnotizata de un fachir. E vorba de pantofi. Incerc sa-mi imaginez cum ar arata Oxford Street in Londra, Via dei Condotti la Rom
