Psihoterapeutii au o vorba: pacientii hipnotizabili sunt talentati. Caci nu oricine opteaza pentru aceasta tehnica terapeutica reuseste sa suspende, timp de cateva momente, controlul asupra realitatii si sa se transpuna intr-un plan al reveriilor. Trebuie sa fie extrem de inventiv.

"In principiu, toate persoanele pot fi supuse acestei terapii. Interesant este ca s-a observat ca mai hipnotizabile sunt cele normale, cele mai putin anxioase, care au un coeficient de inteligenta mai ridicat si sunt mai creative", explica psihologul Odette Dimitriu. Clevetirile ignorantei si filmele cautatoare de spectacular au ridicat aceasta simpla tehnica terapeutica la rangul misterului absolut. Si au adus un "mare deserviciu" psihologilor sau psihiatrilor. Scenele cu degetele miraculoase ale vraciului pe care actorul le urmarea fara a putea opune rezistenta, globul atotfermecator care ii fura ochii sau personajele transfigurate, intrate in transa profunda, nu pot fi interpretate decat ca niste gaguri ieftine si rasuflate. De fapt, "hipnoza nu este altceva decat o concentrare asupra relaxarii, este o sora mai mare a ei. Transa profunda nu este folosita decat rar, in scop experimental, pentru a se observa cat de hipnotizabil este un individ", spune ea. "Nu trebuie nimic fortat. Lasi totul sa se intample de la sine." Inainte de a incepe sedintele propriu-zise de hipnoza - care constituie doar o parte din spectrul terapiei - cu cei care manifesta disponibilitate vadita pentru aceasta tehnica, psihoterapeuta le testeaza "prejudecatile". Sa-si dea seama despre impresia pe care si-au format-o cu privire la ea. Sunt multi care au incercat "sa simuleze ca intra in transa", nici ea nu stie precis cauzele, poate "ca sa-i faca pe plac psihologului", poate ca sa "aiba un alibi pentru acasa", poate pentru ca vad treaba ca pe un joc. Si e "o pierdere de timp" atat pentru ea, cat si pentru pac