CIOPRAGA, Constantin (12.V.1916, Paşcani), istoric şi critic literar, scriitor. Este primul dintre cei unsprezece copii născuţi în familia lui Constantin Ciopraga, tâmplar, şi a soţiei sale Elena. "Mediu în care jertfa cotidiană şi bucuriile firave au orientat spre simplitate" - îşi va aminti, peste ani, profesorul. Mediul geografic a fost şi el unul benefic, zona dând culturii numeroase alte personalităţi. A urmat şcoala primară şi gimnaziul, parţial, în oraşul natal, între anii 1927 şi 1932. Din 1933, este elev la Liceul "Nicu Gane", din Fălticeni, pe care l-a absolvit în 1937. În acelaşi an, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii "Al. I. Cuza", din Iaşi, terminată, în 1942, cu o licenţă în filologie modernă (franceză şi română). Subiectul licenţei: Les Počmes d'Alfred de Vigny et le Romantisme Roumain. Face un scurt stagiu de specializare în Franţa. Cum războiul se aproia, Constantin Ciopraga urmează, concomitent cu studiile universitare, şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă, la Bacău (1939-1940). Din 1941, este înrolat şi, un an mai târziu, trimis pe frontul de Răsărit. În 1942, este luat prizonier de trupele sovietice. Până în 1946, când va fi eliberat, traversează o experienţă extrem de dură, ale cărei învăţăminte le va sintetiza, peste ani, în romanul Nisipul. După întoarcerea în ţară, este numit profesor la Seminarul "Veniamin Costache", din Iaşi, şi la Liceul "M. Sadoveanu", din Paşcani. La solicitarea lui N. I. Popa, tânărul şi trecutul prin multe profesor va preda, din 1949, la Facultatea de Filologie, din Iaşi, până în 1983, fiind, pe rând, asistent, lector, conferenţiar şi profesor. A fost şeful Catedrei de Literatură română şi comparată "G. Ibrăileanu", din 1964. Doctor în filologie (în 1956), va primi, în 1968, şi titlul de doctor docent, precum şi, totodată, dreptul de a conduce doctorate în specialităţile literatură română şi lit