- Diverse - nr. 102 / 26 Mai, 2006 Suntem, in ultima vreme, o societate second-hand in aproape toate directiile si intreprinderile din aceasta tara. Nu trebuie asadar sa ne mire ca a intervenit, in acesti asa de multi si de trecatori ani ai unei tranzitii care pare hotarata sa se permanentizeze, o deturnare, o minimalizare, ba chiar o bagatelizare a semnificatiilor si/sau a modului de infaptuire a sarbatorilor laice. In societatile cu autentica democratie, ziua de 1 Mai constituie un prilej de afirmare a celor care, in mod direct, sunt creatorii bunurilor materiale si ai zestrei culturale ale acestora si reprezinta manifestarea fortelor sindicaliste in raportul antagonic cu patronatul. Probabil ca in aceasta maniera era perceputa sarbatoarea din prima zi a lunii mai si in Romania interbelica. In deceniile comunismului ea a devenit ocazia unor festivisme artificiale, a marsurilor si a demonstratiilor muncitoresti bine regizate si atent supravegheate. Cum "dusmanii de clasa" au sfarsit-o in inchisori si la Canal, iar lozinca "tatucului popoarelor", I.V. Stalin, precum ca, pe masura ce socialismul invinge, se "ascute" si lupta de clasa, s-a perimat curand, bravei noastre clase proletare nu-i mai ramanea decat sa-si cante bucuria ca traieste in "cea mai buna dintre lumile posibile" (vezi Leibnitz, si mai cu seama bascalia crunta pe care o face Voltaire in Candide sau Despre optimism in legatura cu aceasta teza care urmarea sa justifice despotismul de atunci si de oricand!) si sa-si omagieze conducatorii, iar mai apoi, Conducatorul. E drept, destui din manifestantii cu patalama de la partid si cu voie de la militie aveau zugravit pe chip traiul cel bun din prospera societate socialista, fetele lor fiind "ascutite" precum mai inainte pomenita lupta de clasa… Iar pe atunci urma o a doua zi sarbatoreasca: 2 Mai, ziua tineretului (cu)prins de mareata edificare a social