Toata lumea porneste la lupta slab pregatita si termina un pic mai slab decit inainte. Scandalul gripei aviare nu merge si nu promite sa se incheie altfel decit celelalte incercari colective ale ultimilor ani: criza ostaticilor, inundatiile. Ce se intimpla cu noi?

Populam epoca lui deci. Cu acest cuvint care promite o concluzie fulgeratoare si definitiva incepe totul: depozitiile martorilor („Deci, eu nu am vazut nimic!“), discutiile intre prieteni („Deci, hai sa ne intilnim!“), conferintele de presa („Deci, vom infiinta o comisie“) si, probabil, soaptele de amor (Deci, te iubesc!“).

Domnia lui deci sugereaza o pasiune generala pentru reglementare. Ea lasa de banuit ca tara a fost deja parcelata in careuri cuminti, patrulate de oameni un pic plicticosi, dar vrednici si seriosi. Faptele spun altceva. Repetitia maniacala a acestui cuvint e un reflex, o cirja in care se sprijina nesigur, imediat dupa nastere, orice gind si orice plan de actiune.

Energia care circula prin Reteaua Nationala Deci e o slabiciune formidabila, o dezorientare fara leac. Toata lumea are ceva de spus, inainte de a sti ce, iar aceste opinii automate nu gasesc niciodata calea spre armistitiu. Fiecare tema de interes public devine locul unui razboi haotic, fara tabere si strategie.

Toata lumea porneste la lupta slab pregatita si termina un pic mai slab decit inainte. Scandalul gripei aviare nu merge si nu promite sa se incheie altfel decit celalalte incercari colective ale ultimilor ani: criza ostaticilor, inundatiile. Ce se intimpla cu noi?

Sintem slabi. Acest verdict nu e un aforism, ci o realitate extrem de complicata. Slabiciunea pe care o vedem acum lucrind, metodic, la o noua capodopera de dezorganizare se sprijina pe o istorie sistematica de indiferenta. Au trecut, in definitiv, 16 ani de cind Romania a intrat intr-un regim istoric