Un adevarat circ politic se desfasoara de vreo doua-trei saptamani in jurul unei teme pe cat de tragice, pe atat de rasuflate: cat a pierdut biata Romanie prin privatizarea Petrom, asa cum a fost privatizata aceasta cea mai mare companie (fosta) romaneasca. Politicieni de diferite culori se intrec in aprecieri privind dezavantajele pentru partea romana din clauzele contractului de privatizare. Se fac calcule peste calcule care scot in evidenta, pe baza evolutiei cursului actiunilor Petrom in bursa, cat a crescut valoarea companiei dupa ce a fost privatizata si, prin urmare, cat a castigat grupul austriac OMV, cumparatorul, si cat a pierdut statul roman, vanzatorul. Reiese ca grupul austriac si-a si recuperat banii pe care i-a dat pe Petrom, de altfel doar vreo 670 de milioane de dolari, caci restul pana la 1,5 miliarde de dolari, cat se considera ca a fost tranzactia, au reprezentat participari la o majorare de capital, ramanand de fapt in cadrul companiei, adica la noul proprietar. Tot din calcule reiese ca, si daca nu ne-am referi la valoarea bursiera, ci doar la rezultatele economice de piata, OMV este pe cale sa-si recupereze banii avansati, chiar si numai din profiturile deja obtinute. Se mentioneaza, de asemenea, nivelul ridicol de mic al redeventei pe care o plateste OMV statului roman pentru exploatarea resurselor de petrol si gaze preluate in folosinta odata cu compania Petrom si se plange pe umarul Romaniei ca timp de 10 ani aceasta redeventa va ramane, potrivit contractului, neschimbata. Totodata, contractul nu prevede dreptul statului roman de a apela la propriile resurse in caz de forta majora, absenta se pare unica in lume. Cel mai rau, in opinia multora dintre politicieni, ar fi faptul ca OMV a dus rapid preturile la pompa spre nivelurile din Europa Occidentala, intr-o tara in care lefurile sunt de 5-10 ori mai mici si, vai!, statul roman nu mai are ca