Intrebare: Ce chestiune privind Romania intereseaza in cel mai inalt grad Statele Unite ale Americii?
Raspuns: a) Investitiile americane in Romania; b) autostrada Bechtel; c) bazele din Dobrogea; d) trupele romanesti din Irak si Afghanistan; e) coruptia; f) nici una dintre cele de mai sus.
Daca ati ales f) aveti sanse sa fiti catalogat ca antiamerican de catre teroristii fundamentalisti adoratori ai SUA. Pentru ca raspunsul corect este: adoptiile de copii romani in America. De ani de zile, „Americii, tot mai multi copii!” este lozinca obsedanta a oficialitatilor americane, in special a Ambasadei SUA la Bucuresti.
Tehnic, ea reprezinta o achizitie de nau-hau chinezesc a Washingtonului, intrucat este picurata in ureche lunar, cu o precizie si tenacitate menite sa perforeze pana la urma scoarta cerebrala a autoritatilor si opiniei publice romanesti.
Marti, la conferinta Childnet, domnul OTanenbaum, despre care altfel romanii inca n-au aflat cu ce se ocupa pe aici, spre deosebire de ultimul ambasador adevarat al SUA in Romania, Michael Guest, si-a indeplinit sarcina pe luna mai probozind legislatia romaneasca in materie de adoptii: „Si totusi, in ultimele 18 luni, numarul adoptiilor nationale a scazut, pentru ca noua lege, care a intrat
in vigoare la 1 ianuarie 2005, a creat confuzie. Noile proceduri trebuie schimbate pentru ca un numar mai mare de familii sa poata adopta copii intr-un timp mai scurt. (...) Din pacate, numarul copiilor abandonati in Romania este mai mare decat cel al familiilor romane care doresc sa adopte. Deci, datoram acestor copii sa continuam sa lucram pana le vom gasi familii”.
Acel „Si totusi” din capul „directivei”, „indicatiei pretioase” de la Washington e legat de gargara dulceaga cu care si-a inceput discursul Excelenta Sa - „Romania a facut progrese enorme din 1990”, „Guvernele