Ducele de Saint Simon afirmând nemilos în memoriile sale că "les Rohan" - aşa, la plural ! - erau atât de mincinoşi încât dacă la masă cereau de băut te puteai îndoi de faptul că le era sete cu adevărat; despre cutare prelat că a fost înmormântat cu mare pompă şi cu prea puţine regrete; despre cutare înaltă doamnă că era în acelaşi timp avară şi foarte libertină; Bossuet despre cardinalul de Retz că nu putea fi nici iubit, nici urât, nici admirat, nici detestat doar pe jumătate; Voltaire afirmând că lumea este un amestec de orori şi de absurdităţi şi că are el probe în acest sens; tot Voltaire prăpădindu-se de râs în una din cele douăzeci de mii de scrisori ale sale evocând imediata proximitate a propriei sale morţi?

Philipppe Sollers e meşter-expert în Războiul gustului (1996) în depistarea rapidă, în decuparea spectaculoasă a unor astfel de vorbe - de "situaţii" - de neuitat şi a valorificării prin ele a "personajelor" de care sunt doldora eseurile sale? Nimeni nu-l întrece ca elocvenţă în această materie, punerea în scenă a artei de a admira? Este agentul de publicitate cel mai eficient în relansarea în actualitate a marilor valori ale literaturii franceze mai vechi şi mai noi. Rezervele pe care le-am emis cu privire la proiectul global şi la pretenţiile "sistematice" ale demersului său nu ating întru nimic seducătoarea reuşită a fiecărui text luat în parte. Autorul lor e în fiecare din ele şi în toate la un loc un ambasador "de farmec", un delegat general, un "propagandist" nu se poate mai plauzibil al literelor, cu precădere ale celor franceze. Entuziasmul său monden-comunicativ- contagios este slujit de un gust (vezi titlul cărţii: Războiul gustului) şi de un bun-gust - în alegerea probelor, a "citatelor" - mai niciodată în deficit - cum este slujit şi de o "consumată" artă a conversaţiei, a convivialităţii, a debitului expresiv? Calităţi ce ţin î