Pe 18 mai, Camera Deputatilor din Franta a discutat propunerea unui grup de parlamentari care solicita completarea legii din 2001, prin care aceasta tara recunoaste genocidul contra armenilor din 1915, cu prevederi de ordin penal - un an de inchisoare si o amenda de 45.000 de euro - la adresa celor care ar nega public existenta acestui genocid. Modelul invocat este asa-numita Lege Gayssot, din 1990, care sanctioneaza negarea crimelor impotriva umanitatii, asa cum au fost ele definite in statutul Tribunalului de la Nürnberg, altfel spus, negarea, inainte de toate, a genocidului evreilor din Europa controlata de puterile Axei. Turcia, vizata de problema exterminarii armenilor, a reactionat imediat, rechemandu-si ambasadorul "pentru consultatii" si agitand spectrul represaliilor economice, pe care le-a si exercitat de altfel, in dauna catorva companii franceze, in anul 2001, dupa recunoasterea oficiala de catre Franta a genocidului din 1915. Ministrul de Externe turc l-a intrebat, mai in gluma, mai in serios, pe omologul sau francez daca poate veni la Paris fara a risca sa fie bagat la inchisoare, iar un monument de curand ridicat la Lyon pentru a comemora tragedia armenilor a fost profanat, cu putin timp inainte de inaugurare. Dupa o dezbatere aprinsa, votarea propunerii grupului de parlamentari a fost amanata pentru toamna. Raporturile dificile dintre revendicarile memoriale, politica si istorie in lumea de dupa 1989 isi gasesc o ilustrare singulara in cazul Frantei. Aceasta tara a adoptat cele mai multe legi referitoare la diferitele memorii colective traumatizante si/sau cu puternica rezonanta identitara - memoria Holocaustului, cea a genocidului armenilor din 1915, memoria colonialismului, cea a comertului cu sclavi si a decolonizarii. Desi exista si in alte tari legi care pedepsesc negarea publica a Holocaustului, in timp ce genocidul armenilor a fost recunoscut o