Fereasca Domnul sa lipseasca a din a! Roman vine de la Mircea Roman, sculptorul a carui expozitie este atat de firesc instalata laMuzeul Taranului Roman, incepand din 3 mai. Fireasca pare prezenta unui artist reprezentativ (castigatorul Marelui Premiu la Trienala de la Osaka din 1992) intr-un muzeu reprezentativ, distins cu titlul "Muzeul European al Anului" in 1996. Ambele premii fac parte dintre cele autentice si remarcabile, ravnite de artisti si institutii internationale. Ele nu sunt "merite culturale" autohtone, cu spade, spagi si tepe. La prima vedere pare, asadar, o potrivire admirabila a doua povesti de succes cultural, lucru atat de rar la noi. Dar ce reprezinta MTR si ce reprezinta Mircea Roman? In conceptia originara a lui Horia Bernea, conservata cu sfintenie de catre discipolii sai, MTR apare drept adevaratul templu al spiritualismului autohtonist, locul in care se oficiaza un cult perpetuu dedicat matricei rurale a natiunii romane. El nu este un muzeu etnografic, nu este dedicat nici satului, nici mestesugurilor, nici artei populare sau folclorului. MTR este un muzeu dedicat esentelor, chiar esentei, insusi taranului roman, adica unei entitati antropologice atemporale, un construct mental in raport cu care exponatele constituie o simpla diafragma prin care se intrevede miezul spiritual, crucea, credinta ortodoxa ce pulseaza in lucrurile si faptele de zi cu zi ale taranului roman. MTR este un muzeu militant, un muzeu care impune o anumita perspectiva asupra profilului antropologic al natiunii, asa cum Biserica Ortodoxa Romana este o biserica ce impune o dogma asupra profilului religios al romanului. Ca si ortodoxismul, MTR a avut un succes fulminant in ultimul deceniu, fiind una dintre putinele institutii culturale ce a castigat public, in loc sa-l piarda. Numai ca acest lucru s-a petrecut intr-o conjunctura sociala paradoxala. Asa cum succesul ortodoxis