Panouri. Bannere. Mash-uri. Transparente. Directionale. Casete luminoase. Statii pentru calatori. Toate aceste obiecte sunt purtatoare de mesaje. Publicitare, daca nu au fost acoperite de alte afise sau vopsite de specialistii in grafitti. Oriunde intorci privirea pe o strada cat de cat circulata din capitala Banatului, nu poti evita din aria vizuala o reclama. Nimic nu a scapat de furia outdoor-ului. Nu este suficient ca traficul rutier a devenit infernal, ca trebuie sa-ti feresti automobilul de gropi, mai trebuie sa dispui si de o mare acuitate vizuala si de o performanta atentie distributiva pentru a distinge indicatoarele de directie si semnele de circulatie prin padurea de directionare de pe stalpi si paienjenisul de bannere de deasupra ta. Ca sa nu mai vorbim despre aspectul estetic al problemei, de faptul ca la tot pasul intalnesti panouri abandonate sau distruse. Socati de lejeritatea cu care autoritatile cu responsabilitati in domeniu trateaza subiectul, majoritatea vizitatorilor straini trag concluzia ca bugetul comunitatii castiga atat de mult, incat edilii accepta aceasta avalansa publicitara. Respectivii raman, insa, fara replica atunci cand afla sumele infime care ajung in conturile Primariei din aceasta afacere. Pentru ca este o afacere extrem de banoasa oriunde in lume. Numai ca in tarile civilizate ale Europei, locatiile si conditiile impuse firmelor din domeniu sunt stricte, iar respectarea lor este atent urmarita. La fel si incasarea banilor datorati, evident, nu putini. Iar contracte nu incheie nimeni cu firme aparute din neant, care s-au infiintat numai fiindca au pus mana pe un client gras, dupa care dispar asa cum au aparut. Primaria Timisoara propune un nou regulament pentru publicitatea stradala, contestat de o parte din actorii de pe aceasta piata. Asta, dupa ce presa a disecat zile si saptamani la rand subiectul, dezvaluind o serie de a