Textul pe care il publicam in continuare este prefata volumului Ce vom fi in Uniune, semnat de Daniel Daianu, carte in curs de aparitie in colectia Ego. Publicistica de la Polirom. Volumul va fi lansat in cadrul Salonului de Carte Bookfest, sambata, 17 iunie, ora 12.00, la standul editurii. Vor vorbi despre carte: Jonathan Scheele, Sorin Antohi si Ilie Serbanescu.
Pe 23 noiembrie 2004, Daniel Daianu isi intitula astfel un articol dinJurnalul National: Intrebarea nu mai este daca, ci ce vom fi in Uniune. Cand scriu aceste randuri (1 mai 2006), data aderarii Romaniei la UE nu este confirmata oficial, dar anumite semnale par sa indice o semnificativa schimbare de atitudine la Bruxelles - nu neaparat la Strasbourg, in cateva cancelarii nationale si in opinia publica occidentala - fata de admiterea tarii noastre intr-o lume pentru care suntem atat de vizibil prost pregatiti. Dincolo de fierbintea dorinta de a ne abandona in grija harnicilor cetateni "unionali", care ar urma sa ne plateasca un viitor de dolce farniente, asemenea turcului din trecutul fictiv al lui Caragiale, nu am facut prea mult ca sa "binemeritam" de la UE. Aceasta dorinta este dublata in ultima vreme, pe masura ce informatiile despre "lumea de apoi" europeana filtreaza si in confuza sfera publica romaneasca dominata de semidocti, diletanti si demagogi, de o anxietate crescanda. Tot ca in Caragiale, suntem dintotdeauna constienti ca "Europa sta cu ochii atintiti asupra noastra", dar ne-am obisnuit: ori nu ne pasa, ori credem ca o putem trage pe sfoara, ori ne subevaluam serioasele probleme. Politicieni (inclusiv unii dintre observatorii trimisi la Parlamentul European), "prosperi oameni de afaceri" si staruri mediatice - care cunosc Occidentul mai ales din turism, "delegatii" si presa larg accesibila - afirma adesea ca exista coruptie si la altii, ba chiar la toti; ca nici Grecia ori Portugalia nu
