Urmatoarele sase luni par a fi esentiale. Rezultatele incurajatoare din acest timp pot determina formarea unor mase critice, care sa imprime un trend ascendent restructurarilor. Ineficienta si jocurile politice locale ar putea, dimpotriva, sa compromita totul Indiferent cit de necesara, legitima si bine gindita ar fi o reforma, ea nu poate avea succes daca nu capata increderea beneficiarilor. Nimeni nu pune la indoiala ca sistemul sanitar romanesc, afectat nu doar de saracie, ci si de coruptie, are nevoie imperioasa de restructurare. De asemenea, nu e de mirare ca o reforma cu accente radicale, cum este aceea a ministrului Eugen Nicolaescu, intimpina o puternica rezistenta din interior. De peste un an, ministrul ameninta cu detronarea a ceea ce el considera a fi privilegiatii din spitale. Legile sale promit sa faca ordine in saracie, repartizind bugetele globale pe clinici si sectii, in scopul de a controla cheltuirea resurselor dupa prioritati, nu dupa cine are mina mai lunga. Directorii urmeaza a fi numiti dupa performante manageriale, nu dupa simpatii. Sistemul uniformizator al salarizarii medicilor, care minimalizeaza performanta si stimuleaza dezinteresul si spaga, va fi inlocuit cu cel bazat pe grad de implicare profesionala si performanta. Un pachet de servicii de asigurari sociale de sanatate esentiale este asteptat sa apara chiar in urmatoarea luna. Printr-o mai buna gestiune a resurselor, ar trebui sa se puna capat si debandadei compensatelor din farmacii, iar un program de dotari, finantat din resurse externe, ar ameliora starea de inapoiere in care zac multe unitati medicale. Principiile schimbarii propuse de Eugen Nicolaescu pot fi legitime, necesare si salvatoare pentru sistemul sanitar. Dar sint doar o schita teoretica. Punerea lor in practica abia acum incepe, iar felul in care s-au operat primele mutari necesita, credem, atentie. "Sint sectii facute