Universitatea din Leipzig (care se pregăteşte să-şi celebreze 600 de ani de existenţă în 2009) are o tradiţie bine consolidată în cercetări est- şi central-europene. O cauză este precis de găsit în faptul că numeroşi estici au venit să studieze în Leipzig, în domeniul artistic cel puţin în ultimele două secole. (Oricum, aflu că s-a înfiinţat recent în cadrul Universităţii Leipzig un Institut de Studii moldovene!)

Institutul de Muzicologie (parte a Facultăţii pentru Istorie, Arte şi Orientalistică) nu face excepţie. Coordonatorul său, profesorul Helmut Loos, originar din Bonn şi sosit în Leipzig în urmă cu zece ani din Chemnitz, este neobosit în promovarea istoriografiei muzicale şi a cercetărilor de arhivă cu tema muzicilor est-europene, intenţionând să creeze treptat o reţea de cunoştinţe şi să faciliteze compararea realităţilor muzicale din diferite regiuni central- şi est-europene. De aceea, Helmut Loos organizează anual un simpozion internaţional la care participă de regulă cercetători germani, austrieci, unguri, polonezi, cehi, ruşi, români, ucraineni ş.a. De curând (între 6-10 mai), tema centrală a fost Ucraina, iar simpozionul de la Mendelssohnhaus s-a integrat între două rame concertistice, un recital de pian în aceeaşi locaţie şi un concert simfonic la Radiodifuziunea locală, MDR (Mitteldeutscherrundfunk).

Ce nu ştim despre muzica ucraineană

Toate acestea au adus cu sine problematizări care ne preocupă pe toţi în acest spaţiu. Cum să te prezinţi mai elocvent unui public dintr-un oraş în care muzica este echivalentă în primul rând cu Bach, Mendelssohn şi Schumann? Ce punţi stilistice, de mentalitate găseşti între compozitorii contemporani ucraineni şi cei vestici? Cum să explici într-un simpozion delimitarea relativ tinerei culturi ucrainene (mă refer la acea latură a sa sincronizată cu modelele vestice) de cea rusă?

În c