Nemultumirile opozantilor regimului Iliescu s-au intetit dupa refuzul autoritatilor de a demara un dialog cu reprezentantii manifestantilor din Piata Universitatii. Data de 8 mai 1990, cand Iliescu a refuzat sa discute cu liderii organizatiilor independente din piata, a fost inceputul unei noi etape a demonstratiei anticomuniste. Din ce in ce mai multi intelectuali, oameni de cultura, reprezentanti ai societatii civile au venit alaturi de manifestanti exprimandu-si solidaritatea cu acestia. Sute de personalitati s-au adresat celor din piata, de la balconul Universitatii exprimandu-si dezaprobarea fata de actiunile guvernului provizoriu, ale FSN-ului, fata de atitudinea aroganta a presedintelui Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala. Numarul celor intrati in greva foamei a inceput sa creasca considerabil. Actiuni de greva a foamei, mitinguri si manifestatii de solidaritate cu "golanii" si "huliganii" de la Bucuresti aveau sa se desfasoare in majoritatea judetelor tarii, spre disperarea conducerii provizorii a tarii, a FSN-ului. Prin intermediul unicului post de televiziune, a radioului de stat si a ziarelor aservite puterii, s-au lansat o serie de campanii murdare, de denigrare a unor importanti oameni de cultura care-si exprimasera public dezaprobarea fata de modul in care cei aflati la putere se manifestau. Se tipareau afise si fluturasi, se distribuiau gratuit ziare ale FSN in care reprezentantii opozitiei erau prezentati ca "contrarevolutionari" sau "agenti straini care erau platiti sa destabilizeze fragila democratie". Din ce in ce mai multi grevisti ai foamei "Greva a inceput imediat dupa prima ocupare a pietei. Dupa vreo doua zile am sosit acolo. L-am contactat pe detinutul politic Octavian Radulescu. Dansul ii cunostea mai bine pe grevisti, era acolo de la bun inceput. M-am oferit voluntara sa-i ajut, sa le dau un sfat, sa fiu alaturi de ei, sa le expli