Danielle Darrieux, la 90 de ani, joaca o fosta actrita, singura, batrana si uitata, dar care nu si-a pierdut umorul si puterea de a lupta Corespondenta de la Cannes Tocmai am asistat la Lectia de cinema a acestei editii, sustinuta de cunoscutul regizor american (dar si producator si actor) Sydney Pollack ("Si caii se impusca, nu-i asa?", "Tootsie", "Out of Africa" si multe altele). Cand a intrat in amfiteatru Sydney Pollack, lumea s-a ridicat si l-a aplaudat in picioare (ceea ce, pentru o intalnire cu presa, e relativ neobisnuit). Pollack ramane unul dintre rarii cineasti intampinati mereu cu bratele deschise si de critica, si de marele public.

Ca o proba de tinerete si deschidere, dupa o filmografie densa, burdusita cu premii, Sydney Pollack a acceptat sa intre in programul festivalului in postura de... debutant, care a realizat, de curand, primul lui film documentar! Subiectul si obiectul filmului e un vechi prieten al lui Pollack, unul din marii arhitecti ai planetei, Frank Gehry, cu care, zice regizorul, "am petrecut multe ore vorbind despre dificultatea de a gasi o forma de expresie personala in discipline ale caror exigente comerciale sunt atat de presante". Asta e, in fond, marea problema a oricarui cineast adevarat. Si, probabil, si a unui arhitect adevarat. Gehry e un arhitect-artist, ale carui cladiri figureaza printre cele mai expresive si originale constructii ale epocii moderne (sa amintim doar in Spania Muzeul Guggenheim, de la Bilbao, sau Walt Disney Concert Hall de la Los Angeles). De mai multe ori i s-a propus lui Gehry, din diverse parti, sa accepte sa se faca un documentar despre el, dar el refuza cu obstinatie, povesteste Pollack. "Cand mi-a cerut mie sa-l fac, i-am zis ca a innebunit. Nu numai pentru ca nu stiam nimic despre ce inseamna sa faci un documentar, dar si pentru ca habar n-aveam de arhitectura. - Vezi, de-asta esti cel mai