Am tot discutat si discutam in continuare despre institutii si organizatii, organisme, acorduri internationale, tratate de aderare si asa mai departe. Discutam despre Uniunea Europeana si viitoarea sa Constitutie, despre federalism sau suprastatalitate. Concepte, idei frumoase, vise utopice, transformate, in zeci de ani, e adevarat, cu munca si eforturi permanente, prin negocieri, cu zeci de mii de ore de negocieri, in realitatea de astazi, in realitatea de miine. Dar ce va fi miine? Sau mai simplu, cum va fi viata noastra miine, in Romania sau in Europa? Este normal ca fiecare, in felul sau, sa aspire la prosperitate si siguranta. De asemenea, se spune ca fundamentul noului progresism este format din concepte ca sanse egale, responsabilizare personala si mobilizarea cetatenilor si a comunitatilor. Odata cu drepturile vin si responsabilitatile. Trebuie sa gasim modalitati de a avea grija de noi insine, deoarece acum nu ne mai putem baza pe marile institutii in acest sens. Politica publica trebuie sa isi deplaseze centrul de interes dinspre redistribuirea avutiei inspre incurajarea crearii ei. Astazi, alaturi de tarile scandinave, Olanda este tara cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de protectie sociala. Numai ca nu este suficient ca oamenii sa fie protejati de Guvern, ei trebuie sa simta si necesitatea responsabilizarii. Intr-o lume marcata de rapide schimbari sociale si tehnologice, dezvoltarea economica necesita educatie permanenta si adaptarea la noile cunostinte. Cultura este cea mai importanta forma de includere sociala. Procesul, sau mai bine zis, procesele care se deruleaza pe continentul european nu sunt desavirsite. Integrarea europeana este in prezent deschisa mai multor tipuri de “Europe”. Botezate cu generozitate si imaginatie, numele acestora spun multe si putin in acelasi timp. Prima denumire aparuta in cimpul de dezbateri teoretice a fost cea a “