Sindicalistii au iesit masiv in strada, cerand Guvernului ca, in ipoteza aderarii la UE in ianuarie, sa ridice salariul minim la 180 de euro. Poate parea o fantezie. Dar acum Romania e penultimul loc, cu salarii de 10-15 ori mai mici decat ale viitorilor parteneri. Asa ca manifestantii “ravneau”, de fapt, sa aiba salarii doar de 6-7 ori mai mici decat colegii lor din UE, unde, potrivit Cartei Sociale Europene, “toti muncitorii au dreptul la o remunerare corecta, suficienta pentru a asigura un standard de viata decent”.
In Romania, unde “cosul minim” continua sa fie tinut secret de guvernanti, specialistii il evalueaza la 580 RON pentru un om singur si la 850 pentru o familie de doua persoane. Iar preturile si tarifele continua sa galopeze. Sigur ca se poate aduce in discutie, mai ales in zona economica detinuta inca de stat, productivitatea muncii. Dar cresterea ei depinde de politici solide si nu salariatii de rand sunt managerii marilor regii si companii de stat, care incaseaza lunar sume nerusinat de mari. Deloc fara rost, iata un al doilea eveniment. O fi vorba si de sahuri politice, dar deputatul liberal Crin Antonescu a denuntat practica mai tuturor din Guvern sau Parlament de a incasa lunar, peste salariile si indemnizatiile ultraindestulatoare, sute de milioane de lei, ca membri prin tot felul de consilii de administratie, ori in comisiile de privatizare. La indemnul de a se renunta la astfel de practici nesimtite, noul presedinte al Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a ricanat imediat: nici nu se gandeste. Greu de crezut ca astfel de politicieni, cu ciolanu-n dinti, sunt in stare sa incerce a carpi saracia celor care, culmea, ii alimenteaza prin impozite.
