Fericirea de a fi multumit s-ar traduce astazi prin fericirea de a nu suferi. Ridicat la absurd, e ca si cum ai fi singurul supravietuitor al apocalipsei si ai fi mai degraba multumit ca ai scapat cu viata.
Multumirea, mica satisfactie sunt un fel de hamburger cu cartofi prajiti, comparativ cu fericirea reprezentata, sa zicem, de niste pulpe de berbecut cu vin pelin.
Dar asta e, sigur, o chestiune de gust. Nu e niciun mister ca dresajul zilnic atomizeaza frenetic suprafetele de bucurie la care are dreptul omenirea: o casa mica, o masina din ce in ce mai mica, o mica familie, micile satisfactii.
Dreptul natural se restrange, trebuie sa ne inghesuim putin ca sa avem amintiri frumoase. Ba chiar sunt din ce in ce mai multi entuziasti gata sa pustiasca totul in calea lor ca sa aiba si ei un loc sa fumeze o tigara si sa faca un gratar.
Am descoperit o carte prevenitor apocaliptica, scrisa de un laureat al Premiului Nobel pentru medicina si fiziologie, Konrad Lorenz, intitulata: "Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate" (Ed. Humanitas).
Aici, inlocuirea intensitatii bucuriei cu plictisul, moleseala, uniformitatea si, mai ales, lupta zilnica impotriva oricarei forme de neplacere sunt descrise ca: Moartea termica a simturilor. Racirea lumii se petrece in tacere, la adapostul incalzirii globale.
E aproape inspaimantator sa observi cat de complicat, cat de laborios, extenuant si aseptic a devenit procesul la capatul caruia ne asteapta bucuria.
Se povesteste in carte despre experimentele la care au participat niste tineri plictisiti si ispititi de gandul sinuciderii. Un medic inspirat le-a oferit ocazia de a salva oameni de la inec si asa a reusit sa-i vindece si sa-i aduca inapoi in lume.
Pare un act gratuit, care reia la o scara mult mai intensa si periculoasa ideea din "De ve
